Experiența cinematografică pentru liceeni la FFIR- Interviu cu Teodora Ghica

,,Istoria universală se scrie cu ajutorul istoriilor personale și, de aceea, mi-ar plăcea să văd filme documentare care să trateze probleme relevante pentru societate”

În 2022 Festivalul de Film și Istorii de la Râșnov își desfășoară cea de-a XIV-a ediție. Între 14 august și 4 septembrie Râșnovul redevine ,,capitala” cinematografică a zonei, dar festivalul se va desfășura în mai multe locații precum: Râșnov, Brașov, Codlea, Feldioara, Crizbav, Felmer, Vulcan și Hărman. 

FFIR este dedicat celor care își descoperă pasiunea pentru filme de la o vârstă fragedă.  

Timp de șapte zile FFIR îi pune în spotlight pe tinerii ce vor să devină critici de film și sunt interesați să pătrundă în marea lume a cinematografiei.

Tinerii ce vor juriza filmele din secțiunea de filme documentare vor participa între 22 și 28 august la tot soiul de activități, workshop-uri, jurizări și ateliere marca FFIR. 

Continuăm seria de interviuri FFIR cu foști membri ai juriului liceenilor. În primul interviul am stat de vorbă cu Luca-Theodor Oprea-Călin, un fost jurat FFIR, iar acum a sosit rândul Teodorei Ghica.  

Am discutat cu Teodora, într-un scurt interviu, despre experiența festivalului, cât de mult a influențat-o această trăire, dar mai ales ce impact a avut asupra ei să fie ,,la primă mână” cu pelicule și filme documentare proiectate la Festivalul de Film și Istorii de la Râșnov.

1. FFIR: Ce te-a determinat să te înscrii în juriul liceenilor din cadrul Festivalului de Film și Istorii de la Râșnov?

Teodora Ghica: Încă nu știu să spun care a fost elementul decisiv care m-a determinat să spun „gata, acum vreau să mă înscriu”. Aș zice că au fost două lucruri – firea mea curioasă și o discuție potrivită, la momentul potrivit, cu o persoană potrivită. 

Încă de prin iarna anului trecut, când am văzut Searching for Sugar Man, mi-am dorit să văd mai multe filme bune, îndeosebi filme documentare care îmi erau cvasi-străine până atunci. Nici nu-mi puteam închipui că unele filme documentare pot fi capodopere în adevăratul sens al cuvântului, că te pot captiva sau că te pot marca atât de profund. 

În plus, îmi doream să găsesc un loc în care părerile noastre, ale tinerilor, să conteze, discuțiile și dezbaterile dintre noi să aibă o finalitate, să simțim că suntem ascultați, că opiniile noastre chiar pot fi relevante. 

Apoi, prin mai, vorbeam cu un amic despre Aferim!-ul lui Radu Jude, ne dădeam fiecare cu părerea și, la un moment dat, de nicăieri, mi-a scris „Ar trebui să mergi și tu la Râșnov anul ăsta dacă vor mai face juriu de liceeni. Sunt zile pe care nu le vei uita curând.” Și atunci, vorbind cu el, am descoperit locul în care îmi puteam îndeplini dorințele. Acum, după experiența din festival, pot spune că amicul meu a avut dreptate. 

2. FFIR: Cum a fost experiența de jurizare?

Teodora Ghica: Inedită. Motivantă. Captivantă. O premieră, pentru mine. O experiență care mi-a demonstrat că cele mai bune decizii sunt cele luate după nenumărate dezbateri, deși adeseori părerile convergente se lasă greu așteptate. Cu toate că în final am fost aproape cu toții în asentiment în privința filmului câștigător, cred că a fost greu pentru fiecare dintre noi să îl alegem și să ne susținem opinia cu argumente pertinente. 

3. FFIR: Care sunt cele mai importante lucruri pe care le-ai învățat?

Teodora Ghica: Primul și cel mai important este faptul că, așa cum Tudor Arghezi credea în dreptul de existență poetică al oricărui cuvânt, și noi trebuie să credem în dreptul de existență al documentarelor ca filme de artă. 

Am învățat, totodată, că unanimitatea de voturi este clar un semnal de alarmă în cadrul unui juriu, întrucât diversitatea opiniilor e cea care naște discuții, dezbateri, cea care te face să-ți pui semne de întrebare. 

4. FFIR: Ce amintiri ai păstrat din această experiență?

Teodora Ghica: Le iau pe rând: experiența jurizării și întreaga experiență de la FFIR. 

De la jurizări îmi amintesc micile certuri care apăreau între noi pe marginea filmelor. Stăteam toate la masă în Schubz, cu o foaie și un pix, fiecare scria câteva plusuri și minusuri despre filmul de la care ieșisem, apoi ne aprindeam puțin când vedeam notele extrem de diferite pe care le acordam.

Începeam dezbaterile, toate (în 2021, juriul a fost compus exclusiv din fete) aveam ceva de spus și, încet-încet, ne-am dat seama că un lucru care pentru una reprezenta un minus al filmului, pentru alta era un mare atuu. Era, pe de-o parte, amuzant, pe de altă parte mă îngrijoram, crezând că nu vom ajunge la un consens. Acum mă bucur că îngrijorările mele nu s-au materializat și-mi amintesc cu drag acele momente. 

Din experiența de la FFIR mi-au rămas în minte și în suflet discuțiile cu domnul Gherasim despre înscenarea de la Tămădău din 1947, despre comunism, despre Ilie Lazăr și Corneliu Coposu, discuțiile despre filme, comunism și filme din comunism cu doamna Nistor, concertul Toulouse Lautrec de care m-am îndrăgostit iremediabil în curtea Cetății Râșnov, primul meu interviu pe care i l-am luat lui Mihai Dragomir, dar și de serile extraordinare din Schubz, atmosfera unică de acolo fiind însoțită și de papanașii gustoși. 

5. FFIR: La ce ar trebui să se aștepte cei care se înscriu în juriul liceenilor?

Teodora Ghica: La o experiență inedită, la discuții cu profesioniști din domenii diverse, la opinii contradictorii, la filme bune și foarte bune, la teme importante, de actualitate, la dezbateri, la ateliere interactive și, nu în ultimul rând, la somn puțin sau, mai bine spus, la una dintre cele mai plăcute forme de oboseală. 

6. FFIR: Tema FFIR 2021 a fost „Eroi”. Ce eroi ai descoperit în cele 7 zile la Râșnov?

Teodora Ghica: Dacă l-aș cita pe Mihai Dragomir, aș spune că „eroismul înseamnă normalitate: să ne facem treaba cu profesionalism și să-i ajutăm pe cei din jur”, adică toți am putea fi eroi. 

Am descoperit că adevărații eroi nu sunt cei mediatizați, ci aceia care sunt modele, valori, lideri, însă în taină. 

Un model pe care l-am descoperit la Râșnov a fost cardinalul Iuliu Hossu care, în contextul instaurării comunismului, s-a opus trecerii forțate a credincioșilor greco-catolici la Biserica Ortodoxă Română ceea ce a dus la întemnițarea sa. 

Un alt exemplu pe care l-am descoperit a fost Maia Sandu, cu a cărei prezență s-a făcut deschiderea oficială a ediției din 2021. Cred că acum, mai mult ca oricând, e un model de curaj, de eroism, de patriotism, pentru noi, tinerii. 

7. FFIR: Ce părere ai despre tema de anul acesta, „Borders” – „Granițe”?

Teodora Ghica: Mi se pare o temă de actualitate în contextul geopolitic în care ne regăsim astăzi, o temă care poate fi valorificată în multiple ipostaze: granițele dintre noi și ceilalți, granițele dintre noi și adevăratul nostru sine. Când am aflat tema, mi-a zburat gândul către spectacolul lui Jebeleanu, Itinerarii. Într-o zi, lumea se va schimba. 

În plus, tema ediției de anul acesta mă trimite cu gândul la solidaritate, la empatie, la microcosmosurile personale care alcătuiesc societatea în ansamblul ei și care determină granițele dintre noi. Îmi place să cred că istoria universală se scrie cu ajutorul istoriilor personale și, de aceea, mi-ar plăcea să văd filme documentare care să trateze probleme relevante pentru societate, cu și despre granițe, atât din trecut, cât și din prezent, raportându-se la experiențe individuale. Corelând tema de anul acesta cu cea de anul trecut, eroi, cred că granițele trebuie depășite prin noi înșine, prin felul nostru de a fi și de a ne comporta, prin solidaritate, devenind, astfel, într-un oarecare fel, mici eroi.