„În România, textele adevărate s-au scris în folk, nu în rock“

Gândită ca o discuție despre rock’n’roll-ul anilor ’60, supranumită muzica libertății, prima dezbatere din a doua săptămână a Festivalului de Film si Istorii Rasnov 2019 a fost, de fapt, despre istoria muzicii rock, folk, pop & co. din ultimii 60-70 de ani în US, România și aiurea. Abigail M. Rupp, adjunctul șefului misiunii diplomatice în cadrul ambasadei US în Ro, și jurnalistul TVR, Doru Ionescu, au fost fermecătorii istorici de serviciu :).

Abigail Rupp, despre muzica anilor ’60 în US:
„Bob Dylan a scris și a cântat despre viața lui, despre viața de zi cu zi, și asta a influențat foarte multe trupe, inclusiv Rolling Stones.

Rolling Stones au schimbat felul în care era cântată muzica: de pildă, faptul că, în turneu, aveau un designer de costume cu ei, care le făcea costumații diferite pentru fiecare concert era ceva nou in industrie. La fel, faptul că, pentru fiecare cântare, adaptau prețul biletelor în funcție de cerere era o inovație. Cum a fost și faptul că au introdus monitoarele audio pe scenă, pentru ca să poată auzi pe scenă cum sună ce cântă. A patra inovație a fost că au introdus conceptul de Meet & Greet. În fine, pentru că erau aspru criticați pentru prețul mare al biletelor la concertele lor, au fost prima mare trupă care a dat concerte gratis. De pildă, la festivalurile de la Woodstock și de la Altamont, din 1969.

Și pentru că a venit vorba, se spune că anii ’60 și spiritul lor au murit chiar în ultima lună a perioadei, în decembrie ’69, când, în timpul concertului Rolling Stones de la Altamont, un tânăr de culoare în vârstă de 18 ani a fost omorât chiar în fața scenei de membrii Hell’s Angels.“

Abigail Rupp:
„Când ne gândim la libertate, ar trebui să ne gândim și la limite.“

Doru Ionescu, despre folk-ul și rock-ul României anilor ’60 – ’80:
„În România, primele trupe de beat din anii ’60 cântau preluări de la trupe la modă în Occident, la ale căror înregistrări ajungeau foarte greu. Discurile străine nu prea erau în România, se asculta mult la Radio Monte Carlo, Radio Europa Liberă sau Vocea Americii. Unul din membrii trupei se concentra să asculte versurile, altul linia melodică și tot așa, încet-încet, recompuneau piesa respectivă.

În anii ’70, Adrian Păunescu a avut o bursă în America. Acolo l-a văzut pe Dylan, s-a îndrăgostit de genul lui de muzică. Când s-a întors, s-a sfătuit cu Dan-Andrei Aldea, cu Nicu Covaci, cum poate să faca și el, în România acest tip de muzică directă, prin care să intre în contact direct cu tinerii și să transmită un mesaj. Și a făcut-o foarte bine o vreme, până a dus cenaclul Flacăra în altă direcție.“

„La noi, textele adevărate s-au scris în folk, nu în rock. Nicu Vladimir, Dorin-Liviu Zaharia, Dan Andrei Alea, Mircea Florian sunt exemplele cele mai bune, autorii totali, ale căror versuri nu erau agreate de cenzori și care au fost rapid eliminați de pe scene, inclusiv de la Flacăra.“

„În rock, incendiari erau watii, nu textele. Dar chiar și rock-ul a fost cenzurat. De pildă, din cauza versurilor <<Și soarele se tot juca /Când apărea, când dispărea>>, melodia <<Strada ta>> a trupei IRIS nu mai putea fi cântată. Cenzorii spuneau că <<unul singur e soarele în țara asta și nu el poate să dispară>>.

În anii ’80, cenzura a devenit și mai dură. Toate versurile melodiilor care urmau să fie cântate în concerte trebuiau avizate înainte. Exista chiar și o listă cu vreo 400 de cuvinte interzise. Atunci, la nivel oficial, se mergea mult pe tema păcii, de pildă. Chiar și în condițiile astea, au apărut Alexandru Andrieș sau Timpuri Noi. Timpuri Noi avea, în general, versuri care, citite, apăreau OK în ochii cenzorilor, dar pe care, cântate într-un anumit fel în concert de Artanu’, deveneau foarte subversive De altfel, asta s-a lăsat și cu interdicții ulterioare pentru trupă, de 6 luni, de 1 an, în care nu mai aveau voie să cânte în concerte.“

Doru Ionescu:
„Un rocker de 19 ani, Mihai Gâtlan Lucrețiu, a fost prima victimă a revoluției din 1989. A murit la Dalles.“

Doru Ionescu, despre Club A
„În anii ’60, nici miliția nu intra la Club A. Se intra doar cu legitimația de student la Arhitectură. Așa că sistemul i-a aplicat regula <<If you cannot beat them, join them>>. Asta a făcut Cenaclul Flacăra cu Club A. Ușor-ușor, oamenii au fost luați de acolo și mutați pe stadioane, determinați să cânte despre pace și așa mai departe.“

Abigail Rupp, despre muzica din US de după anii ’60:
„După anii ’60, în muzica din America a început o epocă marcată de mode și de stiluri cumva contradictorii. În anii ’70, am avut muzica disco. Care nu era despre protest, ci despre distracție. Ca reacție la disco, a apărut punk-ul care, din nou, înseamnă revoltă împotriva sistemului. Apoi a apărut pop-ul, care era din nou despre distracție.

Acum, se vorbește despre moartea muzicii rock. Și argumentul principal este că fondatorii rock’n’roll-ului, de la Chuck Berry la Beatles, de la Led Zeppelin la Elton John, nu mai sunt în activitate. Ei sunt istorie.“

Doru Ionescu:
„La noi, muzica s-a îmbinat dintotdeauna cu bășcălia. Parcă acum mai mult ca niciodată.“

Abigail Rupp:
„Fiecare generație crede că muzica ei e cea mai bună. Fiecare om iubește muzica pe care a auzit-o în copilărie și în adolescență. Apoi, e o reacție naturală a omului să creadă că muzica ce urmează e mai slabă decât cea cu care a crescut el.“

Foto: Daniel Secărescu