Suspendați în istorie

Prima dintre cele 20 de dezbateri programate în cadrul Festivalului de Film si Istorii Rasnov 2019 a fost dedicată revoluției din decembrie 1989. Au povestit și dezbătut acel moment Ion Caramitru, Stere Gulea, Antonie Popescu și Alexandru Gussi, moderați de Sorin Mîndruțescu.

Directorul Teatrului Național din București și unul dintre protagoniștii revoluției române, Ion Caramitru, a povestit istoria orelor de dinaintea momentului în care, împreună cu poetul Mircea Dinescu, a anunțat victoria revoluției la Televiziunea Română.

Ion Caramitru:
„Eu am ajuns la TVR plecând cu o mare de oameni din zona Piața Romană, unde un comandant de la TAB-uri, un maior, mi-a spus să plec pentru că urma să primească ordin să se tragă. Ca să mă convingă că chiar se va trage, mi-a arătat cele 3 rânduri de soldați înarmați din spatele TAB-urilor.

La ora 10, am dat telefon acasă și am aflat de anunțul privind sinuciderea lui Milea. În momentul acela, am alergat la acel maior, i-am dat de veste, el a coborât în TAB, a verificat, a ieșit plângând, a dat cu chipiul de asfalt și a zis <<Nu mai am șef, nu mai am ordin, sunt la dispoziția dumneavoastră>>. Oamenii au început să se îmbrățișeze cu militarii și, împreună, am plecat pe Ana Ipătescu spre teleleviziune.

Pe acest drum, au apărut pe cer două elicoptere care au aruncat manifeste pro-Ceaușescu. Toată lumea a strigat <<Huooo!>> și a mers mai departe.“

Ion Caramitru:
„Am ajuns la TVR, în Studioul 4, acolo l-am întâlnit pe Mircea Dinescu. Nu eram prieteni, dar ne știam din vedere. I-am spus <<Tu trebuie să scrii ceva!>>. Avea un carnețel, s-a apucat să scrie.

E important de spus că Ceaușescu era liber, plecase cu elicopterul, nu știa nimeni dacă se va întoarce, cu cine se va întoarce. Noi ne asumaserăm toate riscurile. Ocupaserăm studioul 4. Asta era o crimă, nu uitați că era stare de urgență, și noi eram niște insurgenți care ocupaseră televiziunea. Eram suspendați în istorie, nimeni nu știa ce avea să se întâmple.

Cei trei operatori TVR care erau în studio ne-au spus, inițial, că nu se putea emite, că nu era energie electrică. Până la urmă, am putut intra în direct și știți ce a urmat.

Ulterior, un an mai târziu, în cadrul primului episod al serialului TVR <<Revoluția română în direct>>, a fost difuzată o înregistrare video a acelor momente, când nouă ni se spunea că nu puteam intra în direct. De fapt, am aflat de la cei trei cameramani că li se spusese în cască să ne filmeze fără ca noi să o știm și să filmeze întreg studioul, pe toata lumea prezentă acolo. Cineva juca la două capete, vrând să se asigure și în cazul în care Ceaușescu revenea la putere.

Aproape toți cei care au fost atunci în acel studio, inclusiv securiștii televiziunii (Stere Gulea: <<Mai ales, securiștii!>>) au azi certificat de revoluționar!“

Ion Caramitru:
„Cei mai ortodocși comuniști de ieri sunt cei mai sălbatici capitaliști de azi.“

*****

Avocatul Antonie Popescu, omul care a avut un rol esențial în cazul dosarelor revoluției și mineriadei din iunie 1990 la CEDO, a vorbit despre lungul drum în justiția românească și europeană a faptelor din revoluția română.

Antonie Popescu:
„În decembrie ’89, a avut loc una dintre cele mai mari crime din istoria recentă a Europei. Asta a generat și un dosar penal, și el cel mai tergiversat dosar din istoria recentă a Europei și din istoria CEDO.

„Un dosar lăsat, în mare parte, în nelucrare, cu excepția unor lucrări făcute între 1998 și 2000 și, apoi, între 2005 și 2007. Au fost și câteva condamnări, dar mai degrabă cazuri izolate care n-au implicat politicieni. Mă refer mai ales la tot ce s-a întamplat după ora 17:00 în ziua de 22 decembrie 1989. Pentru ce s-a intamplat înainte, au fost procese și decizii, cel mai faimos fiind, desigur, procesul lui Ceaușescu.“

„Ceaușescu a avut parte de același tip de proces și de justiție ca cele pe care le-a oferit el supușilor lui.“

Antonie Popescu:
„În 2004, asociația <<21 decembrie>>, condusă de Teodor Mărieș, deschide proces la CEDO pe tema dosarului revoluției, proces în care a fost
reprezentată de mine. Apoi, se întâmplă lucrurile bune menționate mai sus, din perioada 2005-2007. În 2008, asociația își reînnoiește plângerea și CEDO stabilește, în 2011, că într-un asemenea dosar, nu poate interveni prescripția. E meritul victimelor că s-a ajuns la această hotarâre CEDO.

Faptul că Vișinescu și Ficior au fost condamnați ulterior de justiția română e o consecință și a acestei decizii CEDO, care a interzis prescripția pentru aceste fapte. De asemenea, merită aplaudată și legiferarea Parlamentului a așa-zisei <<inițiativa Macovei>>, conform căreia omorul devine o faptă imprescriptibilă.“

******

Cineastul Stere Gulea a descris felul în care a reușit să evite cenzurarea filmului „Moromeții“, produs în 1987.

Stere Gulea:
„Când am făcut Moromeții 1, am adoptat tactica lui Ilie Moromete. Niciodată nu spuneam că nu fac cele ce îmi erau cerute de cei care voiau să tai, să modific. Ziceam: <<Dați-mi să studiez, să văd.>> Trăgeam de timp, nu făceam nimic din ce spuneau ei.

Până la urmă, într-un mod specific absurdului din comunism, am fost sunat și am fost întrebat:
– Toarășu’ Gulea, unde e filmul?
– Păi, unde să fie 22 de role de film? La mine acasă? Sunt, desigur, la laborator.
– Păi, haideți, domnule, să îi dăm drumul!“

„Noi aveam senzația că, la noi, comunismul funcționa impecabil. De fapt, el funcționa ca întreaga societate românească. Concluzia e că Moromeții 1 a apărut, într-un fel, din inconștiența mea.“

Stere Gulea:
„E multă improvizație și mult aleatoriu în felul în care Lenin a pus mâna pe putere în 1989. Așa a fost și la noi. Noi ne plimbam pe acolo ca găinile bete, nu știam ce facem. De pildă, eu m-am suit în mașină și am ajuns, nu știu de ce, în Berceni. Când Pino (Ion Caramitru) a ajuns unde trebuie, eu am ajuns în Berceni!“

Stere Gulea:
„Mulți dintre cei care au văzut Moromeții 2 m-au întrebat când am turnat secvența demonstrației din 1945 din Piața Palatului: înainte de 10 august 2018 sau după? Dacă nu înțelegem ce s-a întâmplat în 1945, nu vom înțelege ce se întâmplă în 2019.“

*******

Politologul Alexandru Gussi, cadru didactic în cadrul Universității din București și fost consilier al președintelui Traian Băsescu, a analizat principalele caracteristici ale revoluției din 1989 și ale percepției asupra acesteia.

Alexandru Gussi:

„Vreau să fac distincția dintre revoluție, ca eveniment istoric, și percepția asupra revoluției. Percepția are istoria ei proprie. Într-un fel se percepea revoluția în 1989, altfel se percepea în 2000, altfel se percepe acum.

Revoluția, ca eveniment istoric, are, după părerea mea, cinci componente:
1. Componenta geo-politică. Da, ea a fost decisivă, dar revoluția nu se reduce la această componentă. Nu totul a fost produs de influența URSS sau de contextul istoric al epocii. Câtă vreme regimurile comuniste din jurul României erau la putere, regimul Ceaușescu părea de neînlocuit. Apoi, când se schimbă lucrurile în jurul României, regimul Ceaușescu poate să cadă.

2. Componenta continuității. În România, avem un caz special, avem un caz de continuitate a structurilor statului din 1989 până în, cel puțin, 1996. Noii lideri se legitimează prin participarea lor la revoluție, și această participare le șterge trecutul comunist.

3. Componenta revoluționară. În jurul României, a existat, în ultimii ani de comunism, o liberalizare treptată a societății, impusă de sus în jos. În România, această liberalizare nu a existat în ceaușism. În decembrie ’89, oamenii din stradă au produs, în stradă, o liberalizare bruscă, de jos în sus.

4. Componenta violentă. Schimbările de regim din blocul est-european din 1989 au fost non-violente. Toți oamenii care au ieșit în stradă, inclusiv în România, au fost non-violenți. Dar, în România, autoritățile au reacționat violent.

5. Componenta ascunderii adevărului. Statul a devenit o citadelă împotriva aflării adevărului despre evenimentele din 1989, adevăr care, odată aflat, i-ar fi afectat pe cei care au fost legitimați tocmai de revoluția din 1989.“

Alexandru Gussi:
„În ce privește percepția asupra momentului 1989, aș vrea să punctez trei lucruri.

A. Amnezia. Mulți uită că, la puțină vreme după revoluție, i-au aplaudat pe minerii care veneau în București și făceau ce făceau, apoi au votat cum au votat.

B. Viziunea conspiraționistă. Mitul revoluției este deconstruit cu un preț foarte mare pentru societatea românească.

C. Societatea civila. Pare că actuala societate civilă vrea să repete greșelile societății civile din 1990 și din anii următori.“

Alexandru Gussi:
„Cum a fost posibilă orbirea din 1990? Poporul român îl urâse pe Ceaușescu. Apoi, poporul român s-a hotărât să iubească. Și l-a iubit pe Ion Iliescu.“

****

La discuția găzduită de cortul proaspăt-amplasat în curtea Școlii Peter Thal din Râșnov, au participat peste 250 de spectatori, printre care ambasadorii la București ai Statelor Unite, Hans Klemm, și Israelului, David Saranga, jurnalistul Moise Guran, cosmonautul Dumitru Prunariu și cursanții Școlii de Vară Astra a FFIR.

Foto: Daniel Secărescu